Continuand editarea cantecelor ce s-au bucurat de mare succes de-a lungul carierei mele, am ajuns la seria anilor ’80. Imi este foarte drag sa ma intorc la acei ani, deschizand inca o pagina de album.
La zece ani de la debutul meu, aveam deja alaturi o echipa de compozitori si textieri, cu care lucram intr-o armonie perfecta.
Am afirmat de nenumarate ori si am sa va impartasesc si voua acum: marele dar pe care l-am primit, dincolo de voce, a fost ca m-am nascut aici, pe acest pamant, intr-o perioada bogata spiritual pentru cultura noastra, dar si cu reprimare majora. Bogatia creatiei se afla tocmai in lupta de a strapunge reprimarea si de a ajunge la sufletul celor ce aveau nevoie.
Probabil, glasul meu i-a inspirat pe compozitorii care mi-au simtit vibratia, bucuria, tristetea... ei aveau stiinta de a construi linia melodica, ce aduna tot ce puteam eu sa dau in cantecul respectiv. Mesajul piesei era ales cu grija de autorii textelor, astfel ca piesa sa pastreze o filozofie de viata, neindepartandu-se de fiinta mea, de crezul meu.
Tot in anii’80 am facut cunostinta cu puterea cuvantului, in teatrul muzical. Sunt fericita sa spun ca m-a implinit, in trecerea puntii de la “artist cantaret” la “artist interpret”. Am inteles atunci ca fiecare cantec are scenariul sau, in care poti darui tot ce ai acumulat. Ma descoperisem inca o data. Am realizat ca cea mai mare bucurie pe care o am, cantand, este adevarul daruirii mele. Le multumesc bunilor mei prieteni, care mi-au inlesnit daruirea.
Tot ce am cantat ma reprezinta si nu am pus viata in nici un cantec daca nu l-am iubit. De aceea cantand, ma destainui ..., cateodata cu lacrima...
Poate ati asteptat aceste cantece, de care ne-am bucurat impreuna atata vreme.
Voua, care ati declarat ca melodiile mele v-au marcat existenta, va dedic acest album. In egala masura insa, il dedic si celor pentru care este doar o prima intalnire muzicala.
Angela Similea