In dupa amiaza zilei de 2 octombrie 1956 la Timisoara, se nastea al doilea copil al al cuplului Constantin si Aznif-Elisabeta Daminescu, din doi titani ai scenei de opera:-tatal Constantin Daminescu cunoscut compozitor si dirijor si mama Aznif Elisabeta Daminescu nascuta Ekmekgian –indragita soprana a scenei lirice din acea perioada. Produsul nu putea fi decat unul tot musical.
Adrian creste alaturi de parintii sai in Constanta- unde tatal fusese mutat de la pupitrul Orchestrei Operei din Timisoara in anul 1955 la Constanta , unde fondeaza Teatrul de Opera , alcatuind o orchestra grandioasa. Cativa ani mai tarziu infiinteaza si orchestra de mandoline a Clubului “Igiena”,iar in 1968 Filarmonica “Marea Neagra”-fenomenala orchestra de 140 de membri, cu care castiga in tara si in strainatate cele mai mari premii internationale. In 1964, il aduce de la Bucuresti pe marele coregraf Oleg Danovski, amandoi punand in scena cu mare succes“Lacul Lebedelor” si “Spargatorul de nuci”, lucrari muzicale pentru orchestra si balet ale marelui compositor Pyotr Ilych Tchaikovsky.
La numai patru ani, tatal sau ii cumpara o vioara –prima jucarie serioasa. Dar se pare ca numai acesta jucarie nu i-a fost de ajuns.Drept pentru care atentia lui a fost indreptata spre pian .Studiaza pianul pana la 12 ani , cand urmatorul instrument abordat a fost violoncelul pentru un parcurs de 16 ani.
Termina gimnaziul in cadrul Liceului de muzica din Constanta. Vacantele si le petrece la Timisoara la bunicii si matusile din partea tatalui (bunicul de origine germana si bunica de origine ceha) si la Bucuresti la bunicii materni de origine armeana. Cele trei influente ale arborelui sau genealogic, bine conturate in pamantul romanesc, aveau sa-l modeleze pe tanarul Daminescu si sa-i influenteze viata artistica , personala, culinara si nu numai.
Este atras ca de un magnet de locuri cat mai tainice si pline de farmec de pe malul ghiolului din Mamaia, fiind contaminat cu virusul pescuitului , boala de care sufera si azi.
La varsta de 9 ani participa la emisiunea <<Dialog la distanta>realizata de Adrian Paunescu, unde interpreteaza cu mare succes cantoneta italiana <<Mama>> .La varsta de 10 ani, incepe sa gateasca alaturi de mama sa, care era si o desavarsita artista culinara.
Se inscrie la Liceul de muzica din Timisoara , in anul 1970 la sugestia tatalui sau, care avea mare incredere in sistemul educational din aceea zona a tarii.
in 1972, debuteaza ca violoncellist , percutionist si voce in grupul <<Promuzica >>alaturi de Ilie Stepan, Perin Boyan, Erly Krauser si altii.
In toamna anului 1974, pleaca din Promuzica si infiinteaza impreuna cu Octavian Peagu propriul sau grup de Folk Progresiv<<Helicoidal>> din care mai faceau parte Tavi Stefanescu, Puiu Popa, Adina Valcea si Dana Popa.
Concomitent, in vacante tanarul violoncelist evolua in fosa, sub bagheta tatalui sau atacand partituri cu un grad de dificultate egal cu al primului sau profesor atat de drag, Constantin Dorneanu.
La festivalul “Primavara baladelor “ din 1975 de la Bucuresti, grupul sau castiga sufragiile publicului si comisiei conduse de Adrian Paunescu, obtinand Premiul de Popularitate si de cel mai bun grup al festivalului. Dupa premiera, compozitorul George Zbarcea il intreba: <<Din punct de vedere anatomic, nu inteleg de unde scoti sunetele astea???>>tanarul avand in acea vreme 56 Kg. Cuvintele acestea au constituit prima usa deschisa prin care Adrian a patruns in lumea interpretilor vocali.
Intre 1975-1977, ultimii doi ani de liceu, studiaza cu d-na profesoara Georgeta Stoleriu, canto in capitala la <<Dinu Lipatti. In acelasi an, toamna, este admis la Conservatorul <<Ciprian Porumbescu>> student la sectia canto, avand profesori pe Ion Stoian, Georgeta Stoleriu si mai tarziu Ion Pop.
In acelasi an 1977, dupa bacalaureat, si-a facut debutul scenic la Opera din Constanta, sub bagheta tatalui, in spectacolele estivale interpretand rolul Eisenstein din <<Liliacul >> si Papacoda din <<O noapte in Venetia>>, ambele in limba germana.
In Conservator pune bazele formatiei <<Basorelief>>impreuna cu Mircea si Adrian Romcescu, iar in 1980 infiinteaza grupul Rock <<Blitz>>.Se pare ca tanarul muzician era atras de toate genurile de muzica de calitate iar interpretarea sa, pe masura.
In 1983, grupul se destrama si Adrian devine solistul trupei <<Columna>> alaturi de : Adrian Albulescu (Chitu)-chitara, Constantin Raducu (Costel)-tobe, Tolea-clape , Idu Barbu-clape, Anton Hasiasi –bas , in acea perioada trupa de varf in hard rock-ul autohton, ca si formatia Iris-longeviva pana astazi. Pana in 1990 ramane solistul trupei Columna.
Pleaca la Londra in 14 februarie 1990 si in acelasi an , se casatoreste cu frumoasa Francis Suzane Wocker, fiica ducelui de Essex in 30 iunie. Participa in Anglia, in aceea perioada fierbinte la emisiuni tv care priveau Romania si evenimentele recent petrecute. Mineriada din 13-15 iunie 1990,determina invitarea lui Adrian la emisiunea ,,Gloria Hannifood ‘’ de la B.B.C.1. Puternic afectat de evenimentele anului, indurerat de conflictele politice si sociale nemeritate de tara sa , compune ca un vizionar, melodia Romania atat de valabila si azi, inregistrarile fiind facute in studiourile lui Peter Wilson.
Piesa <<Romania >> devine cel mai apreciat hit romanesc al diasporei din toata lumea. Se apleaca spre compozitie si desavarseste primul sau album ( 1995) intitulat <<Bucati din mine>>, care cuprinde starea de spirit generala a poporului sau.
In 1992, revine in tara in urma divortului de Francis.
Compune muzica de film din a doua parte a anilor 1990. Se pare ca in urma acestei tragedii, a legaturii mai mult decat speciale cu mama sa si lipsit de prezenta si dragostea fiicel sale, dezamagit de directia in care se indrepta cultura romaneasca, Adrian se retrage in studioul sau dedicandu-se compozitiei, cu precadere muzica de film .Compune <<Intoarcerea printului dragon>>, coloane sonore pentru diverse case de film din strainatate, lasand in planul doi cariera de solist.
Anul 2005 a reprezentat anul de cotitura, in viata privata aparand Dana, care i-a fost mama, sora si in egala masura sotie.A preluat franele problematicii cotidiene, lasandu-I lui Adrian dreptul la creatie.Din acel moment Daminescu s-a intors la viata artistica, la scena, emisiuni televizate spectacole, evenimente care pentru el au reprezentat o a doua nastere. Ultimii ani au fost creativi, scotand in evidenta un talent didactic nativ-pregatirea unui grup de copii talentati, pe care astazi ii promoveaza in media (emisiunea lui Horia Moculescu-Atentie se canta!)